Acoperirea cu tehnologii Next Generation Access (NGA) în România este în continuare semnificativ mai scăzută decât în alte state membre ale UE și este încă limitată, preponderent, la zonele urbane. Doar 38,6% dintre gospodăriile rurale aveau acces la rețele NGA în 2017, ceea ce este cu mult sub obiectivul de acoperire de 100% (cu 30 Mbps) până în 2020.
În 2018, Guvernul României a inițiat un nou proiect (cu finanțare de 63,7 milioane euro de la Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și bugetul de stat pentru acoperirea zonelor albe cu rețele în bandă largă, care permit accesul la internet de peste 30 Mbps. Acest proiect urmărește dezvoltarea calității serviciului de internet în 3223 localități.
La data de 25 mai 2018, a devenit aplicabil Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) al UE. GDPR a fost urmat de reguli de punere în aplicare a așa-numitelor „clauze deschise” în România și diverse decizii adoptate de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). În paralel, la nivelul UE, au continuat discuțiile pentru finalizarea propunerii de Regulamentului UE - ePrivacy Regulation. Aceste modificări legislative au un impact semnificativ asupra tuturor companiilor care desfășoară activități în România, inclusiv în sectorul ITC. Companiile au trebuit să își adapteze treptat produsele și serviciile, precum și procesele interne, pentru a asigura respectarea cerințelor de protecție a datelor. Autoritățile au oferit doar un sprijin limitat pentru aceste eforturi, în timp ce cantitatea de informații și date disponibile cu privire la modul în care autoritățile aplică normele de protecție a datelor a fost și continuă să fie limitată.
În momentul alinierii legislației locale la Regulamentul e-IDAS, în perioada 2017-2018, atât autoritățile publice, cât și mediul de afaceri au pornit într-un parcurs du-te-vino. Ministerul Comunicațiilor a depus trei versiuni ale proiectului de lege pentru consultare publică, fiecare având o abordare diferită. În paralel, un alt proiect de lege privind semnăturile electronice a fost inițiat în Parlament.
În 2017, Ministerul Afacerilor Interne a publicat un proiect de lege privind cărțile electronice de identitate (CEI) pentru consultare publică, cu scopul emiterii primului act de identitate electronic până la jumătatea anului 2018. Cu toate acestea, proiectul încă nu a trecut de Parlament. CEI-urile ar putea fi utilizate de cetățeni pentru autentificare și semnare în relațiile cu instituțiile publice și private, în cazul în care includ o semnătură autorizată.. Așadar, acestea reprezintă instrumente importante pentru digitalizarea României.
România a înregistrat progrese în ceea ce privește inițiativele de „smart cities”, majoritatea proiectelor fiind dezvoltare în Regiunea de Vest.
În ultimele zile ale anului 2018, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență (OUG) nr. 114/2018, fără consultarea comunității de afaceri și a industriilor afectate și fără un studiu de impact. OUG 114/2018 a avut un impact semnificativ asupra sectorului telecomunicațiilor și asupra întregii economii.
Cadrul comunitar de reglementare aplicabil în prezent – Art. 12 a Directivei 2002/20/UE, precum și noul cadru de reglementare – Art. 16 a Directivei privind Codul European al Comunicațiilor Electronice (EECC) - evidențiază în mod clar scopul taxei de monitorizare care poate fi percepută de autoritățile de reglementare din statele membre UE . Conform acestei legislații, taxa de monitorizare ar trebui să acopere doar costurile administrative suportate de autoritatea de reglementare. Creșterea taxei de monitorizare de la 0,4% la 3% din cifra de afaceri a companiilor din sectorul de telecomunicații este nejustificată și ilegală și va deveni o povară pentru întreaga industrie, precum și pentru utilizatorii de telefonie fixă și mobilă. Pentru operatorii de telefonie mobilă, taxa va majora contribuția, deja mare, plătită pentru resursele de frecvență – aprox. 4,5% din venitul anual total, a doua cea mai din Europa, după Italia (5%). Aceasta va afecta puternic dezvoltarea rețelelor și a serviciilor de comunicații prin reducerea capacității de investiție a operatorilor. Operatorii de telecomunicații au investit în mod constant, semnificativ și cu succes în dezvoltarea unor servicii superioare și a mediului digital.
Secțiunea referitoare la spectrul de frecvențe nu este clară și lasă loc pentru interpretări eronate. Prețurile de rezervă prevăzute pentru licitația pentru spectrul de frecvențe 5G, precum și cele pentru extinderea spectrului, sunt extrem de ridicate, nu au nicio justificare și nicio legătură reală cu valoarea spectrului, în contradicție directă cu legislația UE (Directiva UE 2002/20). Aceste prețuri vor epuiza resursele financiare ale sectorului de comunicații mobile, în detrimentul investițiilor necesare pentru sprijinirea dezvoltării rețelelor, într-un moment decisiv în procesul de realizare a obiectivelor 5G naționale și europene, după cum este prevăzut în documentele Strategia 5G a România și Competitive Digital Single Market - Towards a European Gigabit Society. Astfel, într-un moment în care restul operatorilor europeni vor investi în 5G pentru a permite automatizarea industrială și proiectele de smart city, România va rămâne în urmă și nu va reuși să își îndeplinească prioritățile naționale (menționate, de asemenea, în contextul Președinției Consiliului Uniunii Europene deținute de România în perioada 1 ianuarie – 1 iulie 2019), inclusiv digitalizarea economiei și a administrației publice.
Sectorul comunicațiilor electronice este discriminat în comparație cu alte sectoare, din cauza disproporției dintre amploarea prejudiciilor sociale cauzate de infracțiunile legate de lucrările de infrastructură a telecomunicațiilor, după cum prevede art.85 din OUG 114/2018, și nivelul ridicat al sancțiunilor (secțiunea 2.3). Ordonanța va împiedica investițiile necesare pentru construirea și întreținerea infrastructurii de internet de mare viteză deoarece amenzile excesive au fost stabilite, de asemenea, în contextul unui regim birocratic extrem de complicat și de dificil pentru autorizațiile de construire.
În consecință, obiectivele Agendei Digitale pentru obiectivele Europa 2020, precum și implementarea Planului de acțiune: 5G pentru Europa ar putea eșua.
Pătrunderea serviciilor de internet în bandă largă este în continuare o provocare majoră în România, în ciuda progresului înregistrat în ultimii ani. Deși România se clasează printre primele țări din Europa în ceea ce privește pătrunderea internetului ultrarapid în bandă largă (cel puțin 100Mbps), acoperirea națională cu tehnologii NGA este în continuare semnificativ mai scăzută decât în alte state membre UE și este încă limitată la zonele urbane.
În 2017, doar 38,6% dintre gospodăriile rurale aveau acces la rețele NGA, ceea ce este cu mult sub obiectivul de acoperire de 100% (cu 30 Mbps) până în 2020, stabilit prin Planul național de dezvoltare a infrastructurii NGN. În luna iunie 2017, penetrarea internetului fix în bandă largăacoperea doar 22,5% din populație, cu mult sub media UE(România s-a clasat pe penultimul loc în UE). În plus, în comunicarea Comisiei Europene - Competitive Digital Single Market - Towards a European Gigabit Society, au fost stabilite noi obiective ambițioase în ceea ce privește penetrarea și acoperirea serviciilor de internet în bandă largă. Pe baza obiectivelor Agendei Digitale pentru Europa 2020, toate gospodăriile europene, rurale sau urbane, ar trebui să aibă acces la rețele care oferă o viteză de descărcare de cel puțin 100 Mbps, care poate fi îmbunătățită la 1 Gigabit. În plus, toate zonele urbane, precum și drumurile și căile ferate importante ar trebui să aibă o acoperire wireless 5G neîntreruptă , începând cu un serviciu comercial complet în cel puțin un oraș important din fiecare stat membru al UE până în 2020.
Chiar dacă serviciul mobil de internet în bandă largă este unul care acoperă întreaga populație a României (3G sau 4G avansat), acesta nu poate fi considerat un înlocuitor complet al serviciilor fixe. Tehnologia 5G va începe să fie utilizată de operatorii români după ce licitația pentru spectrul de frecvențe va fi organizată la sfârșitul anului 2019. Acest lucru va spori accesul clienților și companiilor la serviciile de internet în bandă largă de foarte bună calitate. Dezvoltarea rețelelor 5G va implica extinderea conexiunilor cu fibră optică și instalarea de stâlpi de telefon noi.
Având în vedere obiectivele asumate prin Agenda Digitală pentru Europa, actualizată recent de Comisia Europeană, pătrunderea și acoperirea serviciilor de internet în bandă largă ar trebui tratată ca o prioritate-cheie în cadrul strategiilor guvernamentale. Dezvoltarea rețelelor fixe de internet în bandă largă, precum și a rețelelor 5G, ar trebui sprijinită de autoritățile române, prin măsuri ferme pentru a realiza următoarele:
Simplificarea regimului autorizațiilor de construire pentru a accelera procesul și a reduce costurile suportate de operatori: o secțiune separată dedicată telecomunicațiilor ar trebui inclusă în Legea nr. 50/1991.
Reducerea prețurilor de acces la infrastructură și conductele metropolitane, pentru a stimula dezvoltarea rețelelor NGA și a rețelelor mobile 5G: pentru a realiza acest lucru, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) ar trebui să publice modelul de calcul pentru accesul la infrastructură.
Reducerea tarifelor anuale pentru utilizarea spectrului, pentru a ajuta la implementarea tehnologiilor moderne.
Includerea în strategia privind spectrul și licențele de spectru ANCOM a unor obligații de acoperire neutre din punct de vedere tehnologic.
De asemenea, FIC consideră că accesul utilizatorilor la servicii de internet în bandă largă de înaltă calitate poate fi asigurat prin reglementarea corectă a piețelor angro corespunzătoare pieței de retail.
Multe state membre UE au utilizat pe scară largă fondurile de investiții și structurale europene pentru a extinde conexiunile de internet în bandă largă. În aceste cazuri, capacitatea administrativă de a maximiza efectul de pârghie asupra cofinanțării publice (naționale sau regionale) și private (în special, prin utilizarea instrumentelor financiare) a fost esențială pentru susținerea proiectelor de lansare a următoarei generații de rețele de internet în bandă largă.
Până în prezent, România a alocat fonduri europene pentru implementarea infrastructurii de internet în bandă largă fixă pentru 783 de zone albe dintr-un total de 2.268 prin proiectul RoNet. Proiectul a fost întârziat și este prevăzut să fie finalizat în perioada următoare. În 2018, Guvernul României a inițiat un nou proiect pentru acoperirea zonelor albe cu rețele de internet în bandă largă, care permit accesul la internet de peste 30 Mbps, proiect cu o valoare totală de 63,7 milioane euro (de la FEDR și bugetul de stat). Acesta urmărește dezvoltarea calității serviciului de internet în 3223 de localități.
FIC recomandă Guvernului României să accelereze proiectele finanțate din fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii de fibră optică, care sunt necesare în special în contextul noii tehnologii iminente 5G.
FIC sugerează autorităților române să ofere operatorilor un grad mai ridicat de predictibilitate și o perioadă mai lungă de timp pentru analiza și prezentarea proiectelor.
De asemenea, considerăm că este important ca Guvernul României să înceapă pregătirea pentru viitoarele proiecte care vor fi finanțate de Uniunea Europeană în următorul cadru de finanțare multianuală 2021-2027, în primul rând prin identificarea priorităților sectorului comunicațiilor electronice și a domeniilor care trebuie sprijinite prin fonduri publice.
Ar trebui creat un regim simplificat de autorizare pentru instalarea rețelelor de comunicații, ca o derogare de la regimul general. Legislația actuală (Legea nr. 50/1991) nu este benefică pentru realizarea obiectivelor asumate prin Agenda Digitală. S-au înregistrat câteva progrese în instalarea rețelelor de comunicații electronice. Conform Legii nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice și măsurile de reducere a costurilor instalării acestora („Legea nr. 159”), Legea nr. 50/1991 a fost modificată pentru a permite efectuarea modernizărilor fără o autorizație de construcție.
Membrii FIC sprijină reforma regimului de autorizare și propun crearea unui sistem care să permită derogări de la regimul general de autorizare pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice. Recomandăm ca Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) să implice în acest proces toate părțile interesate care pot aduce o contribuție semnificativă.
Membrii FIC își exprimă disponibilitatea de a oferi sprijin, prin participare activă la grupurile de lucru și la propunerea de soluții care vor constitui baza regimului de autorizare pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice. Considerăm că este necesar un dialog între autorități și reprezentanții din sectorul telecomunicațiilor, în cadrul căruia să fie transmise propunerile tuturor părților interesate de subiectul reformei regimului de autorizații de construcții.
Societatea digitală trece prin schimbări majore. Pe măsură ce tot mai multe activități curente devin electronice și digitale, sunt disponibile volume foarte mari de date despre populație. Acest fenomen este intensificat atât de factori tehnologici, cât și comportamentali (de ex.: creșterea utilizării serviciilor online, precum comerțul electronic, guvernare electronică, social media, etc).
În prezent, multe firme își construiesc modelele de afaceri în jurul utilizării acestor date, în special în ceea ce privește publicitatea, ofertele personalizate și interacțiunile cu clienții în timp real. De asemenea, această utilizare a volumului de date poate genera servicii care vor aduce beneficii atât persoanelor, cât și societății, în general.
Societatea digitală trece prin schimbări majore. Pe măsură ce tot mai multe activități obișnuite devin electronice și digitale, sunt disponibile volume foarte mari de date despre persoane. În acest context, un cadru de confidențialitate centrat pe individ trebuie să se bazeze pe înțelegerea corectă a intereselor utilizatorului în materie de confidențialitate. Este necesară asigurarea unei experiențe coerente în ceea ce privește confidențialitatea utilizatorilor, care va stabili familiarizarea cu implicațiile legate de confidențialitate ale aplicațiilor și serviciilor, responsabilizând utilizatorul și conducând la o mai bună gestionare a confidențialității.
Când activitatea umană va fi externalizată către tehnologie bazată pe algoritmi, va exista întotdeauna teama de pierderea autonomiei. De la data de 25 mai 2018, GDPR a devenit aplicabil . Acesta a revizuit și a completat regulile generale privind protecția datelor, introduse la nivelul UE în anul 1995 (prin Directiva 95/46/CE privind protecția datelor) și la nivelul României, prin Legea nr. 677/2001. GDPR a fost urmat de reguli care vizează punerea în aplicare a așa-numitelor „clauze deschise” în România (prin Legea nr. 190/2018) și diverse decizii adoptate de ANSPDCP, precum cea privind activitatea de investigare și lista activităților pentru care este necesară evaluarea impactului privind protecția datelor.
În paralel, au continuat discuțiile pentru finalizarea propunerii de Regulamentului ePrivacy. În mod similar cu GDPR și ePrivacy urmărește să revizuiască și să actualizeze regulile privind protecția datelor în domeniul comunicațiilor electronice, indiferent dacă este vorba de un serviciu gratuit sau plătit și care include toate formele de comunicare tradiționale și moderne. În luna mai 2018, Consiliul European a publicat propriul proiect de Regulament privind confidențialitatea în mediul electronic. În urma acestei acțiuni, Parlamentul European va începe negocierile tripartite cu Consiliul European și cu Comisia Europeană, pentru a ajunge la un acord asupra unui text finalizat care poate fi adoptat de Parlamentul European.
Aceste modificări legislative au un impact semnificativ asupra tuturor companiilor care desfășoară activități în România, inclusiv în sectorul ITC. Companiile au trebuit să își adapteze treptat produsele și serviciile, precum și procesele interne, pentru a asigura respectarea cerințelor de protecție a datelor. Autoritățile au oferit doar un sprijin limitat pentru aceste eforturi, în timp ce cantitatea de informații și date disponibile cu privire la modul în care autoritățile aplică normele de protecție a datelor este limitată.
Practica ANSPDCP nu este transparentă și modificările de abordare repetate nu sunt cunoscute. Acest lucru poate determina obstacole practice în promovarea noilor tipuri de servicii, deoarece companiilor nu le este clar cum să asigure respectarea cerințelor privind protecția datelor.
Având în vedere dezvoltarea rapidă a utilizărilor digitale și amenințările tot mai mari (viruși, spam-uri etc.), trebuie create instrumente simple pentru a ajuta utilizatorii să facă față, să gestioneze și să controleze datele personale și modul în care acestea sunt utilizate.
ANSPDCP ar trebui să asigure implementarea transparentă și predictibilă a legislației privind protecția datelor. Adoptarea unor ghiduri de utilizare a serviciilor digitale ar trebui să conducă la creșterea transparenței.
Guvernul și jucătorii din sectorul ITC ar trebui să își asume angajamente și cu privire la următoarele domenii:
Securitatea datelor personale ale clienților prin prelucrarea și stocarea acestora în siguranță.
Accesul și controlul clienților asupra propriilor date personale și a modului în care sunt utilizate acestea (de ex.: „participare”, „neparticipare”).
Transparență în ceea ce privește manipularea datelor în orice moment și consimțământ în cunoștință de cauză.
Suport pentru toți clienții și utilizatorii pentru a-i ajuta să își protejeze confidențialitatea și să își gestioneze mai bine datele personale.
Pentru a se asigura că punerea în aplicare a legislației privind protecția datelor nu va afecta în mod negativ operatorii din domeniul ITC, aceștia ar trebui să poată participa în mod activ la procesul de consultare înainte ca ANSPDCP să adopte regulile de punere în aplicare a GDPR.
Guvernul României ar trebui să participe în mod activ la discuțiile legate de finalizarea propunerii Regulamentului ePrivacy, având în vedere că această legislație va reprezenta o schimbare semnificativă de orientare către regulile care reglementează serviciile digitale. Pentru a defini prioritățile participării sale, Guvernul ar trebui să organizeze consultări aprofundate cu reprezentanții sectorului telecomunicații și cu alți actori relevanți.
Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere (Regulamentul eIDAS 910/2014/CE) urmărește să crească încrederea în tranzacțiile electronice, prin furnizarea unei baze comune pentru o interacțiune electronică sigură între cetățeni, întreprinderi și autorități publice, contribuind astfel la creșterea eficienței serviciilor online din sectorul public și privat, a activităților economice electronice și a comerțului electronic în UE.
Regulamentul stabilește condițiile pentru recunoașterea sistemelor de identificare electronică notificate ale statelor membre, normele pentru serviciile de încredere, în special pentru tranzacțiile electronice și un cadru legal pentru semnăturile, sigiliile și ștampilele electronice.
Acesta a devenit aplicabil pentru serviciile de încredere la data de 1 iulie 2016 și, în cele din urmă, a furnizat un cadru legal coerent pentru acceptarea transfrontalieră a identităților și semnăturilor electronice. Se aplică în mod direct în toate statele membre UE și nu trebuie transpus în legislația națională a statelor membre. În mod excepțional, regimul de răspundere pentru furnizorii de servicii de încredere și efectele juridice ale semnăturilor electronice standard și avansate trebuie să fie definite la nivel național, deoarece Regulamentul nu reglementează valabilitatea și valoarea probatorie a acestora în instanță. Prin Regulament, semnăturile electronice calificate sunt echivalente cu semnăturile olografe și au efecte juridice echivalente.
Principiul pieței interne prevede că un serviciu de încredere calificat, bazat pe un certificat eliberat într-un stat membru, va fi recunoscut ca un serviciu de încredere calificat în toate celelalte state membre. Produsele și serviciile de încredere care respectă Regulamentul trebuie să fie autorizate să circule liber pe piața internă.
În anul 2017, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) a propus pentru dezbatere publică două proiecte de legi pentru stabilirea unor serii de măsuri de aplicare a Regulamentului e-IDAS (care abrogă Legea 455/2001 privind semnăturile electronice), fiecare având o abordare diferită. FIC s-a alăturat discuțiilor și a organizat diverse întâlniri cu părțile interesate relevante, inclusiv cu MCSI.
În februarie 2018, MCSI a publicat al treilea proiect de lege privind semnăturile electronice, însă nu s-a înregistrat niciun progres cu privire la aprobarea sa de atunci.
În paralel, un alt proiect de lege privind semnăturile electronice a fost inițiat în Parlament, Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor a Camerei Deputaților conducând consultările publice la nivel de experți.
În consecință, atât autoritățile publice, cât și companiile au pornit într-un parcurs du-te-vino pentru alinierea legislației locale privind semnăturile electronice la normele e-IDAS.
Principalele puncte de discuție și dispută au fost legate de recunoașterea expresă a efectelor juridice pentru toate cele trei tipuri de semnături electronice. Acestea au fost diferențiate în funcție de nivelul de încredere și de securitate, de procedurile de identificare la distanță sau bazate pe tehnologii permise pentru obținerea de semnături electronice calificate și clarificarea recunoașterii complete a certificatelor digitale emise de furnizorii de servicii de încredere calificați din alte țări ale UE.
Pentru a consolida încrederea în tranzacțiile electronice, care este esențială pentru dezvoltarea economică și socială, factorii de decizie competenți la nivel național din cadrul Guvernului sau al Parlamentului ar trebui să grăbească procesul de consultare și aprobare a proiectului de lege privind semnăturile electronice, în beneficiul a consumatorilor, companiilor și al autorităților publice.
De asemenea, beneficiile și avantajele oferite de serviciile digitale (economia digitală) trebuie facilitate de adoptarea de către autoritățile naționale a unei abordări deschise către inovație. Aceasta poate depinde de noile tehnologii și proceduri de autentificare și identificare care utilizează măsuri de securitate responsabile și sisteme de încredere.
Ar trebui conștientizată la toate nivelurile (în rândul consumatorilor, întreprinderilor și al autorităților) utilizarea, valabilitatea și beneficiile semnăturilor și documentelor electronice.
Punerea în aplicare a serviciilor de încredere poate declanșa diferite provocări atât pentru autoritățile publice, cât și pentru instanțele în care pot fi contestate aceste documente electronice. Astfel, s-ar putea crea impedimente grave în ceea ce privește stabilirea certitudinii juridice cu privire la utilizarea semnăturilor electronice.
Piața unică digitală (Digital Single Market - DSM), o politică importantă lansată de Comisia Europeană (CE), urmărește eliminarea barierelor și fragmentării actuale în cadrul pieței unice, construirea unui serviciu online mai bun pentru consumatori și companii, creșterea încrederii și stimularea comerțului electronic transfrontalier. CE prevede că DSM va contribui cu 415 miliarde de euro la economia UE, alături de crearea unor noi locuri de muncă și restructurarea serviciilor publice. Acționând în cadrul Agendei Digitale pentru Europa, România a stabilit obiective ambițioase prin intermediul Strategiei Naționale pentru Agenda Digitală 2020, și anume ca cel puțin 30% din cetățeni să facă achiziții online până în 2020 și cel puțin 5% din cetățeni să facă achiziții transfrontaliere online. În același timp, conform strategiei, cel puțin 20% din IMM-uri vor efectua tranzacții în mediul electronic până la aceeași dată.
De fapt, România s-a dovedit a fi competitivă și are un mare potențial în ceea ce privește dezvoltarea comerțului electronic la nivel național. Cu toate acestea, datele publicate în 2018 de Eurostat arată că doar 23% dintre utilizatorii români de internet au făcut cumpărături online în anul precedent, ceea ce plasează țara pe ultimul loc față de toate celelalte state membre ale UE ( media UE pentru cumpărături online a fost de 68%). Raportul de țară pentru România, 2018 privind Indicele economiei și societății digitale (DESI) arată o creștere ușoară a cifrei de afaceri a comerțului electronic pentru IMM-uri (+ 5,2% - România s-a clasat pe locul 25), dar și o mică scădere a vânzărilor transfrontaliere online (1,8% - România se situa pe ultimul loc, media UE fiind de 8,4%). De asemenea, Raportul arată că autoritățile române încă nu au prezentat o politică de promovare a comerțului electronic care să includă cumpărături online și să ofere o delimitare clară a legilor aplicabile.
Pentru a îndeplini obiectivele deja stabilite și pentru a sprijini IMM-urile în obținerea unui acces mai bun pentru clienți și întreprinderi, atât la nivel național, cât și în întreaga Europă, România ar trebui să creeze condiții adecvate și un mediu concurențial echitabil pentru ca economia digitală să crească. Acest lucru va necesita alinierea completă a legislației naționale la toate modificările cheie propuse la nivelul UE, cu atât mai mult cu cât o astfel de sinergie cu propunerile legislative actuale ar avea un efect direct pentru îmbunătățirea și stimularea comerțului electronic.
Autoritățile ar trebui să ia măsuri pentru adoptarea rapidă a unui cadru de politică națională orientată către întreprinderi și clienți, privind promovarea comerțului electronic. Aceasta ar trebui să susțină realizarea principalelor trei obiective stabilite în Domeniul de acțiune 3 – eCommerce, cercetare-dezvoltare și inovare în ITC în cadrul Strategiei Naționale a României privind Agenda Digitală 2020:
Sprijinirea comerțului electronic care contribuie la creșterea economică și la dezvoltarea DSM
Creșterea numărului de locuri de muncă în sectorul ITC
Valorificarea avantajelor comparative ale regiunilor României
Grupurile de lucru înființate în prezent la nivel guvernamental pentru a pune în aplicare noua legislație privind sectorul de comerț electronic ar trebui să modifice reglementările depășite (de exemplu, OUG 99/2000) care împiedică dezvoltarea online a IMM-urilor la nivel național sau transfrontalier. În plus, acestea ar trebui să se asigure că legislația națională este actualizată și complet aliniată la reglementările UE, urmărind promovarea încrederii clienților printr-o mai bună protecție și aplicare, precum și eliminarea barierelor și a fragmentării.
În martie 2017, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a publicat pe website-ul instituției un proiect de lege privind cărțile electronice de identitate (CEI) și, conform declarațiilor publice, intenția era ca prima CEI să fie emisă până la jumătatea anului 2018.
Proiectul de lege prevede o carte de identitate opțională, care să cuprindă un certificat avansat de semnătură electronică eliberat de MAI și care să permită, de asemenea, stocarea unui certificat calificat de semnătură electronică emis de un furnizor de servicii de încredere.
Semnătura electronică avansată emisă de Guvern ar fi utilizată pentru autentificare și semnare în relația cu MAI și alte instituții publice sau private și se preconizează că ar fi echivalentul unei semnături olografe în relația cu instituțiile publice.
De asemenea, acest mijloc de autentificare și identificare ar putea permite cetățenilor să beneficieze de o gamă largă de servicii electronice private, inclusiv servicii bancare, de asigurări, de telecomunicații etc.
Totodată, CEI ar permite cetățenilor români să se autentifice și în alte state membre UE, dacă acestea sunt notificate Comisiei Europene și acceptate de aceasta, așa cum este sistemul național de identificare electronică. Mijloacele de identificare electronică recunoscute reciproc ar facilita furnizarea între statele membre UE de numeroase servicii și ar permite întreprinderilor să își desfășoare activitatea și pe bază transfrontalieră, fără a se confrunta cu obstacole pe care le întâmpină în prezent în interacțiunile cu autoritățile publice.
FIC a monitorizat atent inițiativa legislativă cu privire la CEI și a sprijinit aprobarea accelerată a acesteia în Parlament, precum și elaborarea unei versiuni îmbunătățite, care să conducă la utilizarea pe scară largă a CEI în locul celei clasice, simple. Au fost redactate documente de poziție în vederea susținerii acestui proiect de lege și prezentate comisiilor relevante din Parlament.
Din februarie 2018, nu s-a înregistrat niciun progres cu privire la CEI.
Procesul legislativ privind emiterea și utilizarea de CEI ar trebui reluat, iar proiectul de lege ar trebui aprobat în perioada următoare.
Ar trebui înființat un grup de lucru pentru a discuta componentele importante ale legislației secundare.
Cerințele și standardele pentru certificatul avansat, care urmează să fie emise de MAI ar trebui să fie în conformitate cu standardele europene, astfel încât acesta să poată fi recunoscut conform Regulamentului e-IDAS și, după caz, în conformitate cu standardele tehnice MCSI.
Sectoarele afectate ar trebui să sprijine campanii de conștientizare a efectelor pozitive ale CEI și să încurajeze accelerarea adoptării acestora.
Trebuie elaborate alte acte normative pentru a promova CEI și identitatea mobilă bazată pe SIM în fața autorităților competente.
În ultimul deceniu, dezvoltarea tehnologiilor informației, a senzorilor, a volumelor mari de date și a produselor/serviciilor bazate pe informații a schimbat modul în care oamenii trăiesc în orașe. Accesul la informații, servicii și comunicare este furnizat în prezent oriunde și oricând de smartphone-uri, iar populația s-a adaptat la acest nou mod de viață. Acest lucru a creat un mediu urban cu o cerere tot mai mare de eficiență și resurse. Drept rezultat, administrațiile publice trebuie să ia în considerare elaborarea unor modele de gestionare a orașelor.
Principala provocare cu care se confruntă sectorul public în a valorifica oportunitățile oferite de un smart city este cuantificarea impactului tehnologiilor perturbatoare. Acest lucru poate conduce la decizii de investiții dificile. Structura și cultura consiliilor municipale pot împiedica gândirea strategică privind ITC, iar schimbările organizaționale necesare pot fi greu de implementat.
În România, județul cu cel mai mare număr de proiecte de smart city implementate până în 2018 a fost Alba (82 de proiecte), urmat de Hunedoara (23) și Timiș (21), conform Asociației Române pentru Orașe Inteligente.
Povestea de succes a județului Alba se bazează pe gândirea strategică a autorităților locale, precum și pe cererea de proiecte a MCSI pentru a sărbători Centenarul României, pentru care peste 20 de parteneri privați au elaborat un proiect de smart city la scară largă în Alba Iulia.
Printre soluțiile introduse în Alba, se remarcă următoarele: Wi-Fi gratuit în zonele publice și în transportul public, gestionarea traficului, un tablou de bord de monitorizare a mediului cu măsurători comparative în zonele urbane și suburbane, notificări în timp real privind programul transportului public, iluminat inteligent, precum și o platformă de proximitate a orașului care promovează turismul, gestionarea apei în zonele îndepărtate, precum și sondaje online.
Autoritățile locale ar trebui să stabilească cadrul de reglementare necesar și legislația conexă privind achizițiile, precum și alegerea modelului adecvat de finanțare pentru proiecte smart city.
La nivel național, ar trebui elaborat un ghid pentru smart city care să poată fi ajustat și reprodus în rândul autorităților locale.
Acest ghid ar trebui să includă un sistem de date deschis, care să permită colectarea și prelucrarea datelor de la diferiți furnizori, pentru a fi transmise părților interesate (cetățeni, instituții publice și private).