În ultimii 2 ani, statele membre UE trebuiau să-și alinieze cadrul legislativ național la standardele europene în mai multe domenii financiare, cum ar fi conturile și serviciile de plată, piețele de instrumente financiare și distribuția asigurărilor. În luna iunie 2017, autoritățile române au fost supuse unei presiuni puternice din partea Comisiei Europene pentru a oferi o soluție legislativă pentru aplicarea Directivei privind conturile de plăți (Directiva 2014/92/UE) în legislația internă, o cerință pe care ar fi trebuit să o îndeplinească până la data de 18 septembrie 2016. Instituțiile UE au inițiat o procedură privind încălcarea dreptului comunitar, îndemnând Belgia și România să adopte Directiva 92 în legislația națională. Parlamentul României a reușit să găsească o soluție în timp util pentru închiderea cazului de încălcare a dreptului comunitar, prin accelerarea dezbaterilor și aprobarea legii în luna noiembrie 2017.
Sectorul bancar a continuat consolidarea prin fuziuni și achiziții care se află în diferite stadii de finalizare. Acest proces se poate intensifica, pe fondul concurenței puternice, al costurilor ridicate pentru a rămâne pe piață și al deciziilor la nivel de grup privind ieșirea de pe anumite piețe. Modelul de afaceri bancar continuă să se concentreze în principal pe gospodării (retail), în timp ce creditarea corporațiilor nefinanciare crește într-un ritm lent, iar expunerea acestuia la datoria suverană rămâne semnificativă. Profitabilitatea sectorului bancar, deși ridicată în anul 2017, nu pare sustenabilă la acest nivel pe termen lung, pe baza structurii sale existente. Doar jumătate dintre băncile cu importanță sistemică au creat valoare pentru acționarii acestora în anul 2017, cu o marjă pozitivă între rentabilitatea și costul capitalului propriu .
În sectorul asigurărilor, începând cu 1 octombrie 2018, societățile au fost obligate să se alinieze la Directiva UE 2016/97 privind distribuția de asigurări, prin care sunt reglementate următoarele aspecte: (1) trebuie să se asigure o transparență mai mare pentru client; (2) o distribuție adecvată, în conformitate cu nevoile și cerințele clienților, pentru a evita vânzările inadecvate; (3) ar trebui să crească accesibilitatea altor canale de distribuție, (4) clienții ar trebui să beneficieze de consiliere la achiziționarea produselor de asigurare. De asemenea, se acordă mai multă importanță profesionalismului distribuitorilor prin cursuri de formare specializată și învățare continuă în sectorul asigurărilor. În plus, conform Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR), modul de prelucrare a datelor cu caracter personal va fi îmbunătățit, chiar dacă nu s-au identificat lacune reale în acest sens. Aceste reguli noi vor crește probabil încrederea clienților în piața asigurărilor și vor fi benefice pentru acest sector.
Fondurile private de pensii dețin peste 90% din activele acestora pe plan intern și mențin un profil de risc destul de scăzut, cu 75%-80% din plasamente în instrumente ale pieței monetare și diferite obligațiuni. Pe măsură ce sectorul bancar continuă procesul de reducere a gradului de îndatorare, fondurile de pensii furnizează capitalul alternativ pentru dezvoltare, contribuind la finanțarea companiilor publice și private și la alocarea optimă a resurselor în economie, prin intermediul pieței de capital. O posibilitate de dezvoltare o reprezintă investițiile în infrastructură, fondurile de pensii putând finanța emiterea de obligațiuni pe proiecte specializate, emise pentru a finanța dezvoltarea infrastructurii țării. 2018 a fost marcat de discuții intense privind viitorul pensiilor din Pilonul II în România. Nivelul contribuțiilor a fost redus la 3,75% din venitul brut (de la 5,1% în 2017). Împreună cu transferul total al contribuțiilor către angajat acest lucru a avut ca efect faptul că majoritatea clienților au acumulat, în medie, cu 12% mai puține fonduri în conturile lor chiar dacă valoarea totală care a intrat în sistem a crescut cu 1 miliard lei. Piața a fost preocupată în permanență de zvonurile conform cărora Pilonul II va fi naționalizat.
În ultimii ani, piețele de capital au înregistrat pași pozitivi pe linia apropierii României de statutul de piață emergentă. Cu toate acestea, vor mai fi necesare progrese mai ales în ceea ce privește noi listări și creșterea volumelor de tranzacționare la bursă. Pentru promovarea pieței românești de capital în categoria piețelor emergente de către furnizorii internaționali de indici (MSCI, FTSE-Russell, S&P Dow Jones, STOXX), piața de capital trebuie să îndeplinească o serie de criterii calitative și cantitative.
În ultimii doi ani, s-au luat măsuri pentru a dezvolta și a consolida educația financiară, precum crearea Platformei de Educație Financiară și Platformei Fluent în Finanțe, precum și publicarea Manualului practic pentru utilizatorul de servicii financiare și Manualul privind piața de capital și investițiile. În ciuda acestui fapt și deși se pregătește o Strategie Națională de Educație Financiară, România se situează încă pe cele mai de jos locuri în ceea ce privește acest indicator, conform statisticilor internaționale.
În ultimele zile ale anului 2018, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență (OUG) nr. 114/2018, fără consultarea comunității de afaceri și a industriilor afectate și fără un studiu de impact. Astfel de măsuri evidențiază lipsa unei consultări publice și a previzibilității în cadrul economiei românești și descurajează investițiile viitoare în sectorul serviciilor financiare.
Companiile din sectorul serviciilor financiare nu vor putea mobiliza resurse suficiente pentru a investi în dezvoltarea infrastructurii și educației financiare pentru ca România să reducă decalajul existent față de alte state membre ale UE: România are cel mai scăzut grad de intermediere financiară în UE (26,4%), cel mai mic număr de întreprinderi mici și mijlocii la 1000 de locuitori (43), și cel mai scăzut nivel de digitalizare.
În 2017 și 2018, o serie de cazuri au continuat să provoace îngrijorări cu privire la transparența și previzibilitatea procesului legislativ, pe de o parte, și adecvarea și eficacitatea mai multor legi, pe de altă parte.
Acestea includ un pachet de trei inițiative legislative prezentate ca fiind necesare datorită obiectivelor prioritare de protecție a consumatorilor, dar care pot afecta stabilitatea sectorului financiar: limitarea ratelor dobânzilor, limitarea valorii recuperabile a creanțelor cesionate și eliminarea clauzei de executare silită a contractelor de credit pentru persoane fizice, toate destinate să se aplice contractelor de împrumut în curs.
Nici inițiatorii legii, nici membrii comisiilor relevante din Parlament nu au prezentat sau au solicitat evaluări preliminare pentru a explica urgența unei astfel de intervenții în contractele bancare în curs.
Sectorul bancar a fost cel care a cerut, în cele din urmă, unei entități profesionale independente să efectueze o analiză a impactului potențial al unor astfel de inițiative legislative, care a evidențiat drept consecințe notabile scăderea împrumuturilor cu impact direct asupra consumului, efecte negative asupra eliminarea creditelor neperformante, încetinirea economică și scăderea investițiilor.
Mai mult, aceste proiecte de legi au fost propuse cu o lipsă totală de corelare cu reglementările și deciziile adoptate la nivel european, care se referă la eliminarea creditelor neperformante în statele membre UE și curățarea bilanțurilor bancare. Curățarea în curs a bilanțurilor bancare s-a confruntat, de asemenea, cu obstacole din perspectivă fiscală deoarece în august 2017, guvernul a limitat deductibilitatea fiscală a cheltuielilor legate de expunerile neperformante vândute de bănci la 30%, spre deosebire de sistemul anterior de deductibilitate fiscală totală.
Cele trei proiecte de lege au fost adoptate de Parlament în ultimele zile ale anului 2018 fără consultarea comunității de afaceri. La începutul anului 2019, acestea au fost atacate la Curtea Constituțională deoarece încălcau mai multe principii constituționale precum securitatea relațiilor juridice, libertatea economică, garantarea proprietății și, nu în ultimul rând, neretroactivitatea dreptului civil. Curtea a decis că toate cele trei proiecte sunt neconstituționale, dar s-a pronunțat doar pe procedura de adoptare și nu pe substanța lor.
O altă propunere problematică care a fost introdusă în 2018 prevede aplicarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată creditelor acordate prin programul Prima Casă, fără evaluarea efectelor acesteia.
Nu în ultimul rând, au fost lansate și aprobate o serie de inițiative foarte populiste, care pretindeau, de exemplu, să faciliteze accesul la finanțare pentru dezvoltare personală, în ciuda opoziției publice din cauza procedurilor și proceselor complexe și ineficiente și a lipsei de stimulente adecvate.
Orice lege nouă ar trebui să facă obiectul unor consultări reale cu implicarea tuturor celor interesați. Elaborarea unei analize de impact cuprinzătoare ar trebui să constituie o precondiție pentru luarea în considerare a propunerilor legislative, pentru a evita astfel posibile consecințe negative ulterioare. De asemenea, ar trebui respectate cu strictețe angajamentele asumate de România în cadrul Tratatului de Aderare, precum consultarea cu Banca Centrală Europeană înainte de adoptarea de legi care privesc domeniul bancar sau transpunerea fidelă a Directivelor europene.
Principalele cerințe pentru funcționarea și dezvoltarea corespunzătoare a sectorului asigurărilor sunt corelarea legislației naționale cu legislația europeană, precum și implementarea de bune practici în domeniu pentru a crește încrederea consumatorilor în sectorul asigurărilor și pentru a asigura o protecție adecvată a acestuia.
Deși piața asigurărilor din România a încheiat anul 2017 cu o creștere de aproximativ 3,5 % a volumului consolidat de Prime Brute Subscrise comparativ cu anul anterior, companiile de asigurări încă se confruntă cu provocările procesului de adaptare și de consolidare a pieței în conformitate cu cerințele regimului Solvabilitate II.
Strategiile principale pentru stimularea dezvoltării pieței asigurărilor în următorii ani se vor axa pe diversificarea modelului de afaceri al asiguratorilor, creșterea gradului de pătrundere a produselor de asigurare în rândul consumatorilor (inclusiv prin digitalizare) și adoptarea unui cadru legislativ coerent.
Sectorul asigurărilor ar trebui să se concentreze pe actualizarea permanentă și simplificarea distribuției produselor de asigurări. Acest obiectiv poate fi atins prin diversificarea canalelor de distribuție. O potențială abordare constă în creșterea gradului de implicare al instituțiilor de credit în lanțul de distribuție, măsură care se bazează pe încrederea clienților în acest segment de piață.
De asemenea, este important ca piața asigurărilor să ia toate măsurile necesare pentru a genera interesul clienților față de produsele de asigurare de viață și de sănătate, făcând aceste produse mai accesibile și mai atractive, întrucât s-a dovedit că stimularea disponibilității produselor de asigurare este cea mai utilă și mai benefică pentru consumatori, făcându-i interesați să achiziționeze diferite produse de asigurare.
Conform Regulamentului general privind protecția datelor, modul de prelucrare a datelor cu caracter personal va fi îmbunătățit, chiar dacă nu s-au identificat lacune reale în acest sens. Aceste reguli noi vor crește încrederea clienților în piața asigurărilor și vor fi benefice pentru acest sector.
În acest mediu juridic nou sunt foarte importante relațiile strânse cu autoritatea de reglementare pentru a asigura punerea în aplicare corectă a acestor dispoziții, în scopul evitării interpretărilor greșite. Punerea în aplicare necorespunzătoare are un efect negativ asupra pieței asigurărilor, atât pentru asigurători, cât și pentru clienți.
De asemenea, asigurătorii ar trebui să depună eforturi pentru îmbunătățirea legislației și aplicarea corectă a acesteia, pentru definirea celor mai bune practici în cadrul pieței. Sectorul ar trebui să elaboreze un cod de conduită și un cod de etică pentru stabilirea celor mai bune practici în rândul asigurătorilor. Acest lucru ar aduce beneficii semnificative întregului proces de asigurare.
PAID este un produs de asigurare înființat în 2009, după efectuarea unui studiu de către Banca Mondială, pentru a asigura o acoperire împotriva cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. Riscul de cutremure este semnificativ în România, fiind înregistrate 2 cutremure majore în secolul XX (în 1940, cu magnitudinea de 7,4 și în 1977, cu magnitudinea de 7,2). Legislația prevede ca proprietarii de locuințe să încheie o asigurare pentru risc de dezastre naturale cu o valoare de până la 20.000 euro, însă primăriile locale nu efectuează controale și nu pun în aplicare sancțiunile prevăzute de lege.
Prima anuală de 20 euro pentru o sumă asigurată de 20.000 euro, stabilită în legea din 2009, este mult mai mică decât prima de 34 euro recomandată inițial de Banca Mondială după o evaluare aprofundată. PAID a fost înființat ca societate privată, având ca acționari 12 asigurători înregistrați în România. PAID este distribuit de 21 de asigurători care sunt implicați, de asemenea, în vânzarea de asigurări facultative de locuințe pentru riscuri de dezastre naturale cu o valoare de peste 20.000 euro și pentru alte tipuri de riscuri (incendiu, furt, răspundere).
Începând cu august 2013, dezastrele naturale pot fi acoperite doar de PAID, și, începând cu jumătatea anului 2015, încheierea unei polițe PAID este obligatorie pentru încheierea unei polițe facultative. PAID este în prezent o companie destul de solidă, profitabilă și care îndeplinește cerințele directivei europene Solvabilitate 2.
Problema 1: prima artificial de mică stabilită de legea din 2009 nu permite cumpărarea unui volum suficient de reasigurări pentru a face față unui eveniment extrem. În cazul unui eveniment extrem precum cutremurul din 1977, PAID nu ar putea să plătească toate cererile de despăgubire.
Problema 2: cu actualul portofoliu PAID, rata de penetrare este prea scăzută pentru asigurările obligatorii. Această penetrare scăzută reprezintă o expunere majoră pentru proprietarii de locuințe și, de asemenea, pentru bugetul de stat. Un cutremur comparabil cu cel din 1977 ar produce daune locuințelor în valoare de până la 5 miliarde euro, în timp ce doar 1,5 miliarde sunt asigurate prin asigurări obligatorii PAID și asigurări facultative. În consecință, expunerea bugetului este stat este uriașă. În plus, ar exista o creștere probabilă a prețurilor materialelor de construcție ca urmare a cererii ridicate.
Problema 1: Recomandarea FIC este corectarea deficitului din primele de asigurare prin introducerea unei franșize de 10% din valoarea sumei asigurate de 20.000 euro (ceea ce înseamnă că în cazul unei cereri de despăgubire, primii 2.000 euro nu vor fi acoperiți prin PAID). Această soluție a fost îndelung cercetată și discutată împreună cu ASF.
Problema 2: Recomandarea FIC este creșterea graduală a ratei de penetrare a polițelor PAID; după eliminarea deficitului primelor menționat mai sus, legea ar trebui modificată astfel:
Creșterea comisionului (în prezent de 10%, adică doar 2 euro pentru acoperirea stimulentului de vânzări și a costurilor administrative) pentru a face mai ușoară vânzarea polițelor PAID ca produse autonome.
Permiterea distribuirii prin alte canale decât societățile de asigurare de locuințe, de exemplu, combinarea polițelor PAID cu utilitățile.
Asigurările de viață protejează populația în cazul riscului de accidente și deces, prevenind colapsul financiar și dependența familiilor de sistemul public de asistență socială. Stimularea comportamentului privat reprezintă o măsura de protecție aplicată de majoritatea țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și de un număr mare dintre țările membre ale Uniunii Europene. În România, asigurările de viață s-au dezvoltat lent, având în prezent o rată de penetrare de numai 0,29% din PIB.
România are deja una dintre cele mai ridicate rate de contribuții la asigurările sociale din Europa. În plus, evoluția demografică prevăzută va accentua presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale și va avea un impact negativ asupra creșterii economice pe termen lung, conducând, de asemenea, la o posibilă scădere a nivelului de bunăstare a românilor.
Pentru a stimula comportamentul voluntar de protecție financiară și a impulsiona dezvoltarea pieței asigurărilor de viață și sănătate din România, FIC recomandă aplicarea unui regim fiscal care să stimuleze achiziționarea de polițe de asigurare de viață și de sănătate prin acordarea de deductibilități pentru angajați și angajatori.
De la lansarea acestora în perioada 2007-2008, fondurile private de pensii din România au acumulat în administrare active nete în valoare de peste 10 miliarde euro și și-au diversificat în mod semnificativ portofoliile de investiții. Fondurile de pensii au început astfel să joace un rol tot mai important pe piețele de capital locale, precum Bursa de Valori București (BVB), unde reprezintă deja cei mai mari investitori instituționali interni. În prezent, fondurile de pensii dețin acțiuni listate la BVB cu o valoare de peste 1,7 miliarde euro. Acestea dețin un procent estimat de 20% din acțiunile liber tranzacționabile ale pieței și reprezintă aproximativ 15% din volumele de tranzacționare ale pieței. Nu în ultimul rând, acestea au avut, de asemenea, un rol decisiv în succesul tuturor ofertelor publice recente de pe piață, OPI și OPS ale companiilor publice și private.
În prezent, fondurile private de pensii dețin cu mult peste 90% din activele acestora pe plan intern și mențin un profil de risc destul de scăzut, cu 75%-80% din disponibilități plasate în instrumente ale pieței monetare și diferite obligațiuni. Pe măsură ce sectorul bancar continuă procesul de reducere a gradului de îndatorare, fondurile de pensii furnizează capitalul alternativ pentru dezvoltare foarte necesar, contribuind la finanțarea companiilor publice sau private listate și la alocarea optimă a resurselor în economie, prin intermediul pieței de capital. O posibilitate de dezvoltare o reprezintă investițiile în infrastructură, atunci când fondurile de pensii pot finanța emiterea de obligațiuni pe proiecte specializate, emise pentru a finanța dezvoltarea infrastructurii țării. De asemenea, în timp ce obligațiunile reprezintă cea mai simpla opțiune, există multe alte metode pentru a strânge capitalul necesar nu doar pentru construcția de drumuri, ci și de exemplu pentru dezvoltarea infrastructurii spitalicești și energetice.
Ultimii doi ani au fost marcați de discuții intense privind viitorul pensiilor din Pilonul II în România. Pe de altă parte, în 2018, nivelul contribuțiilor a fost redus la 3,75% din venitul brut (de la 5,1% în anul precedent). Împreună cu transferul total al contribuțiilor către angajat, acest lucru a avut ca efect faptul că majoritatea clienților au acumulat, în medie, cu 12% mai puține fonduri în conturile lor chiar dacă valoarea totală care a intrat în sistem a crescut cu 1 miliard lei. Pe de altă parte, piața a fost preocupată de zvonurile constante conform cărora Pilonul 2 va fi naționalizat.
FIC este de părere că menținerea unui sistem de pensii private puternic și previzibil din punct de vedere juridic (în special, Pilonul 2) este esențială pentru îmbunătățirea nivelurile investițiilor și lichidității piețelor de capital, care sunt esențiale pentru promovarea Bursei de Valori București la statutul de piață emergentă.
Fondurile de pensii private reprezintă o fundație solidă de capital autohton, pe baza căreia se pot construi structuri de finanțare complexe în vederea consolidării pieței financiare și dezvoltării infrastructurii. În consecință, FIC consideră că ar aduce beneficii semnificative continuarea dezvoltării Pilonului II, prin introducerea progresivă a contribuțiilor prevăzute de lege. De asemenea, recomandăm continuarea de către Guvern a privatizării companiilor de stat prin Bursa de Valori București.
În ultimii 2 ani, statele membre UE trebuiau să-și alinieze cadrul legislativ național la standardele europene în mai multe domenii bancare, cum ar fi conturile și serviciile de plată, piețele de instrumente financiare și distribuția asigurărilor.
În iunie 2017, autoritățile române au fost supuse unei presiuni puternice din partea Comisiei Europene pentru a oferi o soluție legislativă pentru aplicarea Directivei privind conturile de plăți (Directiva 2014/92/UE) în legislația internă, o cerință pe care ar fi trebuit să o îndeplinească până la data de 18 septembrie 2016. Instituțiile UE au inițiat o procedură privind încălcarea dreptului comunitar, îndemnând Belgia și România să adopte Directiva 92 în legislația națională a acestora. Parlamentul României a reușit să găsească o soluție în timp util pentru închiderea cazului de încălcare a dreptului comunitar, prin accelerarea dezbaterilor și aprobarea legii locale în noiembrie 2017.
Directiva a conferit tuturor rezidenților legali din UE dreptul la un cont de plăți de bază gratuit, în special pentru consumatorii vulnerabili nebancari sau, în schimbul unei taxe rezonabile, pentru cei care nu sunt vulnerabili, indiferent de locul de reședință. De asemenea, a îmbunătățit transparența comisioanelor pentru conturi de plăți, cu scopul de a ușura compararea și schimbarea. Consumatorii care dețin deja un cont de plăți activ ar trebui să aibă dreptul, de asemenea, să beneficieze de un cont de plăți cu funcții de bază.
Definiția finală convenită în România pentru „client vulnerabil” a fost stabilită la pragul unui venit de 60% din salariul mediu brut. Până în prezent, efectele legii nu au condus cu adevărat la o creștere a populației care beneficiază de servicii bancare, din diverse motive care nu au legătură cu tarifele conturilor de plată.
Un al eveniment legislativ important în domeniul bancar este Directiva PSD 2, care trebuia implementată de statele membre până la data de 13 ianuarie 2018.
Scopul acesteia a fost să contribuie la o piață europeană a plăților mai integrată și eficientă, prin extinderea domeniului de aplicare al PSD1 la plăți intra-UE în toate monedele și la plăți în care doar unul dintre furnizorii serviciului de plată este situat în UE/SEE, pentru acele părți ale tranzacției care nu se efectuează pe teritoriul UE.
Directiva MiFID II a fost transpusă în legislația românească prin Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare, la data de 26 iunie 2018. Noile dispoziții legislative urmăresc îmbunătățirea protecției investitorilor, creșterea transparenței piețelor, precum și promovarea concurenței în domeniul tranzacționării și al compensării. Impactul legii este semnificativ, deoarece arhitectura pieței s-a modificat, la fel ca și modul în care se desfășoară tranzacțiile.
Aceste norme noi sunt traduse la nivelul băncilor în implementarea diferitelor procese și proceduri organizaționale, modificări ale sistemelor informatice, revizuiri și modificări ale cadrului contractual și elaborarea rapoartelor de tranzacții către autoritățile competente. De asemenea, există cerințe noi pentru instituțiile de credit în legătură cu tranzacționarea depozitelor structurate și distribuirea unităților de fonduri, care trebuie respectate începând de anul următor.
Legea MiFID aduce băncilor și câteva provocări legate de implementare, deoarece transpune pe piața monetară tipologia de intermediere specifică piețelor de capital, după ce cele două piețe au fost reglementate diferit în multe privințe și au evoluat în mod distinct. În plus, legislația aduce provocări de conformitate importante caselor de brokeraj care acționează pe piața de capital.
În fine, în cadrul Directivei 2016/97/UE privind distribuția de asigurări, consumatorilor li s-a oferit o mai mare transparență în ceea ce privește prețul și costurile produselor de asigurare, precum și informații mai simple, standardizate privind produsele de asigurare pentru produsele de asigurare generală pentru a-i ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză și a stabilit norme de conduită în afaceri pentru a ajuta consumatorii să cumpere produse care să răspundă nevoilor acestora.
Directiva ar fi trebuit să se aplice începând de la 23 februarie 2018, însă UE a convenit să amâne data aplicării până la 1 octombrie 2018.
În România, directiva a fost implementată recent prin Legea nr.236/2018 privind distribuția de asigurări.
Atât Guvernul, cât și Parlamentul, în calitatea acestora de inițiatori de acte normative pentru transpunerea legislației europene, ar trebui să stabilească drept prioritate implicarea asociațiilor profesionale și a altor entități interesate și relevante în grupuri de lucru, în scopul identificării celor mai bune opțiuni de punere în aplicare. Practicile locale existente, contextul local și legile locale existente ar trebui să fie luate în considerare, de asemenea, la transpunerea legislației UE, în scopul realizării eficiente a obiectivelor sale reale. În plus, punerea în aplicare cu succes a legislației UE implică mai mult decât reproducerea directivelor în legislațiile naționale. Este nevoie, de asemenea, de timp și de efort pentru finalizarea procesului prin emiterea legislației secundare. Analize aprofundate privind impactul comercial și operațional trebuie efectuate împreună cu participanții la piață, deoarece claritatea și detaliile necesare nu pot fi stabilite decât în normele de punere în aplicare.
Cooperarea oportună între legislatori și participanții la piață, precum și împărtășirea și recunoașterea cazurilor/exemplelor de punere în aplicare în alte state membre ale UE, împreună cu consultarea adecvată a instituțiilor europene competente în procesul de punere în aplicare, pot reprezenta așadar ingredientele potrivite pentru transpunerea eficientă a reglementărilor UE.
Din 2014, piața românească de capital a făcut obiectul mai multor reforme care au urmărit îmbunătățirea peisajului investițional. Principalul accent a fost pus pe: facilitarea accesului investitorilor la piață și conformitatea fiscală, reducerea costului pieței, îmbunătățirea asigurării drepturilor investitorilor, simplificarea procedurilor legate de piețele primare de acțiuni și obligațiuni și dezvoltarea infrastructurii pieței. Au fost aprobate recent reglementări noi privind operațiunile de creditare & împrumut și tranzacțiile OTC. În plus, cea mai mare OPI a unei companii de stat (Electrica) din istoria pieței de capital românești a avut loc în 2014, precum și deblocarea OPI-urilor companiilor private, începând cu Medlife în decembrie 2016 și urmată de alte câteva care au ridicat peste 312 mil. euro de pe piață. În luna septembrie 2016, Bursa de Valori București a fost introdusă pe lista de monitorizare pentru obținerea statutului de piață emergentă de către FTSE-Russell. Conform celei mai recente decizii a FTSE Russell, publicată în septembrie 2018, piața de capital românească a fost menținută pe lista țărilor care au un potențial substanțial de a trece la statutul de piață emergentă. FTSE Russell a îmbunătățit singurul criteriu neîndeplinit, Lichiditatea, de la „Neîndeplinit” la „Restricționat”, în urma îmbunătățirii lichidității generale a pieței.
Astfel, listarea Hidroelectrica ar fi importantă, deoarece compania este suficient de mare pentru a permite bursei românești să îndeplinească criteriile MSCI rămase (criteriile de stoc unic și lichiditate generală a pieței) și criteriul FTSE Russell (criteriul de lichiditate generală a pieței).
Această evoluție este necesară pieței românești de capital pentru a deveni o alternativă viabilă de finanțare a companiilor românești, pentru a determina o stabilitate mai mare a sistemului financiar și pentru a-i permite să absoarbă șocurile cu mai multă ușurință. De asemenea, acest lucru ar contribui la dezvoltarea sistemului de pensii, ar sprijini programul de privatizare a companiilor de stat și ar conduce la creșterea transparenței și a performanței companiilor românești (atât de stat, cât și private) prin aplicarea standardelor de guvernanță corporativă, conform Codului de Guvernanță Corporativă și reglementărilor aferente. În plus, se estimează că fondurile care investesc pe piețe emergente sunt de 25-30 de ori mai mari decât cele care investesc pe piețele de frontieră (actualul statut al României). Promovarea la statutul de piață emergentă ar fi benefică nu numai pentru piața de capital, ci și pentru întreaga economie a României.
Ar trebui continuat programul de listare pe BVB a companiilor de stat, atât prin accelerarea procesului de listare a unor companii noi pe piața de capital, cât și prin încurajarea ofertelor publice secundare pentru companiile deja listate. Candidați potențiali pentru Oferta Publică Inițială (OPI) ar putea fi: Hidroelectrica, CE Oltenia, Romtelecom, Aeroporturi București, Tarom, CFR, Salrom, Portul Constanța, și CEC Bank.
Procedurile de listare ar trebui formalizate într-o strategie multianuală aprobată de Guvern, în cadrul căreia companiile pregătite pentru listare să fie nominalizate. Strategia ar trebui să includă termene clare și date de listare preconizate pentru fiecare companie în parte. Pentru o rată de succes crescută a tranzacțiilor, pachetele care vor fi listate ar trebui să reprezinte cel puțin 20% din numărul total al acțiunilor emise de aceste companii. Organizarea tuturor OPI și a privatizărilor ar trebui centralizată sub autoritatea unei singure entități guvernamentale, care să asigure cele mai înalte standarde de piață pentru fiecare tranzacție în parte. Prin urmare, ar trebui creat un proces formalizat de adoptare a deciziilor de inițiere a procesului de listare.
O echipă de consultanți cu experiență ar trebui implicată în finalizarea procesului de listare încă din etapa aprobării strategiei de privatizare. Remunerarea comisiilor de privatizare ar trebui să se concentreze în mare parte pe finalizarea procesului de privatizare, astfel încât să se evite întârzierile.
Având în vedere suprasubscrierea tranșelor investitorilor de retail din ofertele publice anterioare, FIC recomandă Guvernului să pună în aplicare un Program de participații individuale, constând într-un program pe termen lung pentru a face procesul de investiții pe piața românească de capital mai accesibil cetățenilor și pentru a stimula investitorii de retail să cumpere acțiuni în cadrul ofertelor publice ale companiilor deținute de stat, prin alocarea unor tranșe destinate investitorilor de retail în fiecare ofertă publică.
Guvernanța corporativă a companiilor de stat este o condiție prealabilă pentru o pregătire solidă a unei companii în vederea unei IPO iar aceasta va continua să fie consolidată după listarea companiei. În consecință, cadrul de reglementare a guvernanței corporative pentru companiile de stat nu ar trebui modificat pentru a reduce standardele de guvernanță corporativă, ci, din contră, standardele ar trebui ridicate.
Ar trebui creată o structură sustenabilă a fondurilor suverane și de dezvoltare din România, iar cele două tipuri de fonduri ar trebui să aibă următoarele obiective: maximizarea valorii acționarilor și promovarea dezvoltării sectorului financiar. Dezvoltarea pieței de capital ar trebui să permită, atât companiilor de stat, cât și companiilor din sectorul privat, să obțină finanțările necesare proiectelor de investiții, conducând astfel la o accelerare a creșterii PIB-ului. Dar oferta publică inițială a Hidroelectrica sau a altor companii de stat nu ar trebui să fie condiționată în niciun fel de existența fondurilor suverane sau de dezvoltare din România, ci ar trebui privită ca o oportunitate, având în vedere impulsul pieței de capital din România de a fi promovată la statutul de piață emergentă.
Procedurile de înregistrare fiscală a investitorilor străini care sunt interesați de tranzacționare pe piața românească de capital ar trebui simplificate.
De asemenea, ar trebui promovată dezvoltarea sectorului pensiilor private prin extinderea orizontului de investiții. Acest lucru ar permite participarea fondurilor în finanțarea și dezvoltarea infrastructurii, în proiecte de capital privat și imobiliare. Desființarea Pilonului 2 sau orice măsură negativă care ar afecta pilonii ar avea efecte negative ireversibile asupra percepției internaționale a investitorilor străini privind România, asupra dezvoltării pieței locale de capital, precum și asupra valorii economiilor persoanelor fizice și a încrederii în autorități a acestora. De asemenea, ar avea un efect negativ asupra efortului de îmbunătățire a alfabetizării financiare în întreaga țară, pentru care România are cel mai mic scor din UE.
Ar trebui introduse măsuri fiscale în vederea stimulării investițiilor pe termen lung și finanțării companiilor prin intermediul pieței de capital și pentru a atrage persoanele fizice să investească o parte din economii în societăți listate la bursă (fie indirect, prin subscrierea la fonduri de acțiuni, fie direct, prin investiții în bursă).
Sectorul privat a dezvoltat și sprijin programe de alfabetizare financiară în România. Acestea sunt organizate de bănci, instituții financiare nebancare, bursa de valori, administratori de active, fonduri de pensii, asigurători și asociațiile profesionale ale acestora. Acoperirea acestor programe a crescut constant de la an la an la un număr mai mare de persoane și o zonă geografică extinsă.
Un exemplu susținut și de autoritățile publice este Platforma de Educație Financiară (care implică Ministerul Educației Naționale, Academia de Studii Economice București, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, Banca Națională a României și Asociația Română a Băncilor) și Manualului practic pentru utilizatorul de servicii financiare, care conține informații utile despre bănci, leasing, piețe de capital, fonduri de investiții, pensii private și asigurări. Un alt exemplu este Manualul privind piața de capital și investițiile, studiat ca un curs opțional în clasa a XI-a și platforma Fluent în Finanțe, ambele dedicate finanțelor, economiilor și investițiilor personale.
În iulie 2018, primul pas în elaborarea Strategiei Naționale de Educație Financiară a fost realizat prin Acordul de cooperare pentru realizarea de activități comune în domeniul educației financiare și elaborarea Strategiei Naționale de Educație Financiară, încheiat între Ministerul Educației Naționale, Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor Publice, Asociația Română a Băncilor și Autoritatea de Supraveghere Financiară.
De asemenea, au fost adoptate acte normative pentru îmbunătățirea alfabetizării financiare:
În sectorul plăților:
O terminologie standardizată a UE (termeni și definiții comune pentru servicii comune) va fi utilizată pentru a facilita compararea tarifelor pentru conturile de plăți oferite de diferite bănci. O situație a tuturor tarifelor percepute pentru contul de plăți va fi furnizat anual persoanelor fizice, de asemenea (Legea nr. 258/2017).
Băncile vor pune la dispoziție o broșură care prezintă drepturile persoanelor fizice într-un mod simplu, clar și exact (proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Directivei PSD2).
În sectorul asigurărilor, în prezent, trebuie oferite persoanelor fizice mai multe informații despre caracteristicile produselor de asigurare, iar intermediarii trebuie să ofere produse de asigurare personalizate, ținând cont de nevoile personale ale persoanelor fizice (Legea nr. 236/2018).
În sectorul piețelor de capital, trebuie oferite persoanelor fizice informații mai detaliate cu privire la costurile tranzacțiilor, taxe și stimulente înainte și după fiecare tranzacție (Legea nr. 126/2018).
Ar trebui intensificate eforturile de îmbunătățire a educației financiare, astfel încât România să nu fie nevoită să aștepte o nouă generație pentru a beneficia de efectele alfabetizării financiare. Proiectele de alfabetizare financiară derulate de sectorul privat au obținut rezultate bune, dar pentru a putea fi extinse la nivel național, la un număr mai mare de persoane și o zonă geografică mai largă, sunt esențiale sprijinul și angajamentul autorităților publice.
Sursa: Calcule bazate pe datele FMI și Eurostat