Populația României se află într-un proces de îmbătrânire; estimările din acest domeniu arată că proporția populației cu vârstă de 65 de ani și peste va creaște până la 30% în 2050, când România va deveni a 12-a „cea mai bătrână” țară din lume. O populație îmbătrânită înseamnă o cerere mai mare de servicii de sănătate, medicamente și dispozitive medicale, precum și o sarcină financiară mai mare pentru sistemul de sănătate, în general.
Speranța de viață în România este mai mică decât media europeană (79,1 ani pentru femei și 71,7 ani pentru bărbați, comparativ cu o medie a UE 28 de 83,6 ani pentru femei și 78,2 ani pentru bărbați), iar rata mortalității infantile este cea mai mare din UE și anume 7,0 / 1.000 (în scădere de la 7,6 în 2015) față de 3,6/1.000 în UE 28 în 2016.
În raportul European Health Consumer Index, ediția din 2017, România se clasa pe ultimul loc în ceea ce privește prevenția. De asemenea, România s-a clasat pe unul dintre ultimele locuri din Europa atât pentru indicatorii de prevenție legați de bolile transmisibile (rata de acoperire pentru vaccinarea sugarilor este sub 90%), cât și pentru bolile netransmisibile (de exemplu, numărul orelor de educație fizică obligatorie în școală este mai mic de 450 ore/10 ani).
Cu un procent de 4,3% din PIB alocat sistemului de sănătate în 2017, România continuă să aloce pentru sănătate mai puțin decât oricare altă țară din Uniunea Europeană. În plus, cheltuielile de sănătate pe cap de locuitor (983 euro PPC - paritatea puterii de cumpărare) sunt cele mai mici din țările Uniunii Europene. Deși bugetul pentru sănătate a crescut constant în ultimii ani, cheltuielile totale au fost marginale.
Sursa: Calcule bazate pe datele Eurostat
Având în vedere creșterea economică robustă pe care România a avut-o în ultimii trei ani, FIC consideră că această performanță ar trebui să se reflecte și în finanțarea sistemului de sănătate. Asigurarea unui nivel adecvat de finanțare prin creșterea treptată a procentului din PIB alocat și cu obiectivul clar de a atinge media europeană până în anul 2020 ar trebui să fie o prioritate pentru autorități. De asemenea, acestea ar trebui să adopte un set nou de măsuri care ar asigura sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului de sănătate și ar ajuta la dezvoltarea sectorului de asigurări private de sănătate.
Având în vedere situația actuală a sectorului sănătății, este necesară o revizuire a mecanismului taxei de clawback pentru a remedia disfuncționalitățile prezente în aplicarea acestuia și pentru a mări predictibilitatea și transparența.
Chiar dacă accesul pacienților din România la tratamente și medicamente inovatoare a înregistrat progrese în ultimii ani, FIC recomandă ca acesta să rămână în continuare o prioritate pentru Guvern.
Implementarea proiectelor de sănătate digitală, destinate modernizării sistemelor informatice din sectorul sănătății, ar trebui îmbunătățită în continuare pentru a permite o mai mare acuratețe, integrare și interoperabilitate a datelor, precum și pentru a sprijini elaborarea politicilor în domeniul sănătății, împreună cu o mai mare eficiență a gestionării resurselor.
Autoritățile ar trebui să adopte o serie de măsuri pentru a asigura existența unui număr adecvat de specialiști în cadrul sistemului de sănătate românesc și a reduce migrația: plata în funcție de performanță, îmbunătățirea accesului la dezvoltare/formare profesională continuă, îmbunătățirea procesului de evaluare a performanței resurselor umane.
Accesul la inovație, asistență medicală bazată pe performanță, dezvoltarea și implementarea de soluții de sănătate digitală, prevenția, educația pentru sănătate și promovarea acesteia ar trebui să devină piloni ai tuturor politicilor de sănătate din România, cu scopul de a dezvolta un concept unitar și integrat care să implice principalele părți interesate din România.
Deși în ultimii ani s-a înregistrat o îmbunătățire a sistemului de sănătate și au existat câteva schimbări pozitive, ne manifestăm îngrijorarea față de lipsa unei strategii pe termen lung pentru sistemul de sănătate românesc.
În anul 2018, FIC și-a concentrat eforturile pe elaborarea proiectului Lideri pentru Excelență în Sănătate, în urma mai multor întâlniri cu autoritățile publice, în care a fost evidențiată nevoia de leadership în spitalele publice din România.
Având în centrul atenției pacienții români, FIC va continua dialogul cu Guvernul și va fi un partener de încredere în promovarea coerenței, predictibilității și stabilității, condiții premergătoare reformei sistemului de sănătate. FIC sprijină, de asemenea, menținerea investițiilor la capacitate maximă și alinierea sistemelor medicale la cele mai recente tehnologii.
Sistemele de sănătate au un rol vital în sprijinirea sănătății umane. „Finanțarea sectorului de sănătate… un instrument esențial al politicilor publice pentru îmbunătățirea sănătății și reducerea inegalităților în materie de sănătate ” spune o analiză a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Cercetările au confirmat de mai multe ori că sănătatea are un impact direct și imediat asupra creșterii economice. Conform unui studiu al Fondului Monetar Internațional „în ultimii 150 de ani, a avut loc o transformare globală în ceea ce privește sănătatea umană care a determinat creșterea speranței de viață a omenilor, îmbunătățirea sănătății și implicit a productivității acestora. Având consecințe profunde asupra mărimii și structurii populației, o sănătate mai bună contribuie și la creșterea economică la nivel mondial”.
În mod evident oamenii sănătoși sunt mai productivi decât cei afectați de boli. Raportul World Competitiveness Report 2018 subliniază rolul capitalului uman, al inovației, al rezistenței la șocuri și al agilității, nu doar drept piloni importanți ai unei economii, ci și ca factori esențiali în definirea succesului economic celei de-a 4-a revoluții industrială. Tările cu rezultate ale competitivității mai ridicate sunt asociate, de obicei, cu o sărăcie mai mică. Rezultatele raportului indică faptul că România este departe de „frontiera” competitivității. Aceasta s-a clasat pe locul 52 din 140 de țări, cu un scor relativ scăzut pentru speranța de viață sănătoasă, factor esențial al productivității și creșterii economice (România a obținut 79,8 puncte din 100).
România continuă să aloce pentru sistemul de sănătate mai puțin decât orice altă țară din Uniunea Europeană (4,5% din PIB în anul 2018). Conform Health at a Glance 2018, România s-a clasat pe locul 28 în UE în privința fondurilor publice alocate sănătății, media UE 28 fiind de aproximativ 8% din PIB. Chiar dacă luăm în considerare și cheltuielile private pentru sănătate, România își păstrează ultima poziție între statele membre UE. În plus, cheltuielile pentru sănătate pe locuitor (983 euro) sunt cele mai mici din UE. Deși bugetul pentru sistemul de sănătatei a crescut constant în ultimii ani, cheltuielile totale au fost marginale.
După cum au dovedit mai multe studii științifice, există o strânsă legătură între dezvoltarea socio-economică a unei țări și investițiile acesteia în sănătate și educație. Pentru România, nivelul scăzut al investițiilor în sănătate se reflectă și în datele ultimului raport Indicele European de Sănătate (ECHI 2017), aceasta clasându-se pe locul 34 din 35 de țări europene în privința calității sistemului de sănătate. Indicele european de sănătate arată că, în timp ce alte țări și-au îmbunătățit constant nivelul de finanțare și au implementat mecanisme pentru eficientizarea cheltuielilor din sănătate, România a continuat tendința descendentă în ceea ce privește calitatea acestui sistem. Starea de sănătate a românilor s-a îmbunătățit, însă speranța de viață la naștere rămâne printre cele mai scăzute din UE. Cu toate că oamenii trăiesc mai mult, acoperirea nu este universală și există în continuare inegalități socio-economice în materie de sănătate.
Reforma sistemului de sănătate a fost constantă însă ineficientă, o cauză fiind gradul ridicat de instabilitate politică. Reformele recente s-au concentrat pe introducerea măsurilor de scădere a costurilor și îmbunătățire a eficienței și a accesului la tratamente”. Rezultatele curente arată că este nevoie de reformarea mecanismelor de finanțare a acestui sector, cu alocarea simultană a unor resurse suplimentare. „Finanțarea redusă și utilizarea ineficientă a resurselor publice împiedică dezvoltarea sistemului de sănătate. Din cauza lipsei sistemelor de informare adecvate nu există o coordonare între deciziile de planificare și nevoile de sănătate ale populației.” În plus, lipsa fondurilor și a predictiibilității în cadrul sistemului, începând cu Casa Națională de Asigurări și Sănătate (CNAS) și continuând cu autoritățile regionale de sănătate și spitale, pot avea un efect negativ asupra sectorului de sănătate.
Principalii piloni ai programului guvernamental de sănătate au fost creșterea salariilor personalului medical și dezvoltarea infrastructurii. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește accesibilitatea pacienților la medicamente, însă, fără o reformă coordonată a sistemului, continuitatea acesteia rămâne o provocare.
Deși autoritățile din România au depus eforturi importante în ultimii ani pentru a crește calitatea îngrijirii pacienților și a eficientiza resursele din sistemul de sănătate, România are nevoie de mai multe investiții pentru a diminua decalajul actual de finanțare a acestui sector față de alte țări europene. De asemenea, autoritățile ar trebui să pună în aplicare soluții de e-sănătate cu scopul de a crea mai multă eficiență și transparență în modul în care sunt efectuate cheltuielile curente. OMS a estimat că eliminarea tratamentelor inutile și ineficiente poate conduce la economisirea cu 20-40% a cheltuielilor pentru sănătate în întreaga Europă. Astfel, țările OECD ar putea adăuga la speranța de viață a populației aproximativ doi ani.
Ar trebui asigurat un nivel adecvat de finanțare pentru sistemul de sănătate prin creșterea treptată a procentului din PIB alocat, cu obiectivul clar de a atinge media europeană până în anul 2020. Această strategie trebuie să asigure coordonarea eficientă între finanțarea publică și cea privată.
Având în vedere creșterea economică robustă pe care România a avut-o în ultimii trei ani, FIC consideră că această performanță ar trebui să se reflecte și în finanțarea sectorului de sănătate. Autoritățile din acest domeniu ar trebui să înțeleagă faptul că sănătatea reprezintă o investiție, având în vedere că „aceasta are impact asupra creșterii economice în mod direct prin intermediul productivității muncii și a efectului îmbolnăvirii populației și în mod indirect asupra educației, deoarece aspecte precum sănătatea copiilor afectează veniturile viitoare ale populației”
În plus, FIC consideră că trebuie îmbunătățit mecanismul de finanțare care asigură accesul pacienților români la terapii inovatoare. Cu toate că recunoaștem eforturile depuse de autoritățile române de a include în ultimii ani noi terapii inovatoare în sistemul de compensare, pacienții încă se confruntă cu limitări în privința accesului la acestea. Astfel, implementarea și finanțarea adecvată a programului „Fondul pentru Inovare”, pe care Guvernul actual și l-a asumat în programul de guvernare 2018-2020 sunt esențiale.
Ar trebui să existe o creștere treptată a procentului din PIB alocat sănătății, pentru a reduce decalajul dintre România și alte țări din UE în ceea ce privește finanțarea sănătății.
Contribuțiile pentru sănătate ar trebui colectate mai eficient, iar baza contribuției ar trebui extinsă prin eliminarea scutirilor. Conform Legii 95/2005, mai multe categorii sunt scutite de contribuții sociale cum ar fi: pensionarii, șomerii, persoanele care beneficiază de asistență socială, preoții și pastorii etc.
Ar trebui identificate noi soluții alternative pentru finanțarea sănătății, cu accent pe contribuții private, mai multe fonduri europene în perioada de programare viitoare, precum și parteneriate public-privat.
Fondurile ar trebui transferate din bugetul de stat pentru a acoperi populația exceptată sau neasigurată, iar fondurile colectate din taxele sectorului farmaceutic (clawback) ar trebui realocate exclusiv către bugetul de medicamente.
Ar trebui să se asigure predictibilitatea alocării finanțării la nivel regional pentru a oferi pacienților acces fără restricții la tratamente.
Ar trebui recuperate datoriile tuturor companiilor (publice sau private) la fondul de sănătate și implementat un mecanism pentru monitorizarea contribuțiilor acestora.
Ar trebui introduse instrumente electronice (inclusiv registre electronice) în vederea creșterii gradului de eficiență, control și transparență privind cheltuirea bugetului de sănătate.
Totodată, ar trebui să se înceapă elaborarea și implementarea programului Fondului de Inovare, cu resurse suficiente pentru a asigura sustenabilitatea și reușita acestuia.
Pe termen scurt și mediu, sistemul de sănătate public ar trebui sprijinit prin ajustarea cadrului legal astfel încât clinicile și spitalele publice să poată furniza asistență medicală privată pentru serviciile medicale asigurate în sectorul privat. Acest lucru ar atrage finanțare suplimentară pentru spitalele publice și ar crește gradul de satisfacție a pacienților. Pe termen lung, reforma sistemului de sănătate ar trebui să conducă la redimensionarea pachetului de bază și la reintroducerea coplății. Aceste măsuri ar asigura sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului de sănătate și ar ajuta la dezvoltarea sectorului de asigurări private de sănătate.
ntrodusă ca măsură temporară în anul 2009 și modificată de mai multe ori (ultima versiune a formulei de calcul a taxei a fost stabilită prin OUG nr. 77/2011), taxa de clawback a devenit un instrument prin care sectorul farmaceutic a fost forțat să își asume întreaga responsabilitate pentru acoperirea deficitului de finanțare a medicamentelor compensate, în contextul unei subfinanțări severe a bugetului medicamentelor compensate. După mai mult de 9 ani de la adoptarea sa, producătorii de medicamente continuă să acopere întreaga diferență dintre bugetul medicamentelor compensate stabilit prin legea bugetului și consumul real de pe piață. Până în decembrie 2018, baza de calcul pentru această taxă a reprezentat-o un buget înghețat la nivelul din 2012 (6 miliarde lei), în timp ce consumul real de pe piață a fost cu 1,5 miliarde lei mai mare. La data de 20 decembrie 2018, Guvernul a aprobat o Ordonanță de Urgență, care mărește bugetul aprobat trimestrial (BAT) pentru medicamentele acoperite de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) și de bugetul Ministerului Sănătății. Mai exact, începând cu al patrulea trimestru al anului 2018 și până la 31 decembrie 2019, prin aplicarea indicilor inflației calculați pentru perioada 2012-2017 de către Institutul Național de Statistică, BAT se va ridica la 1,595 miliarde lei. Prin comparație, valoarea BAT din 2012 până în prezent a fost de 1,515 milioane lei.
De-a lungul anilor, taxa a atins niveluri fără precedent, cu mult mai mult decât în orice altă țară din UE care utilizează acest tip de sistem de taxare. FIC consideră că acest mecanism este total nesustenabil și că taxa nu mai este justificată, având în vedere impactul pe care îl produce asupra disponibilității medicamentelor pe piața din România, precum și povara fiscală pentru companiile producătoare. În forma ei actuală, taxa de clawback reprezintă în continuare o taxă disproporționată impusă sectorului farmaceutic, având un efect negativ asupra investițiilor și disponibilității medicamentelor. Eliminarea impozitului ar putea aduce beneficii economice importante pentru sectorul de sănătate din România, precum și îmbunătățiri semnificative a calității îngrijirii. De exemplu, potrivit studiului Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) realizat la cererea Institutului pentru Politică Publică, aproape 2.000 de medicamente au fost retrase de producători în doar doi ani. În plus, această tendință este în creștere și, în cele din urmă, are un impact semnificativ asupra consumatorilor finali.
FIC consideră că bugetul medicamentelor compensate trebuie reajustat astfel încât să acopere nevoile reale ale sistemului de sănătate din România.
Chiar dacă taxa de clawback a fost introdusă ca o măsură temporară, aceasta a devenit permanentă, deoarece s-a aplicat în ultimii 10 ani. Ar trebui eliminată sau cel puțin înlocuită printr-un mecanism de clawback nou reformat, care să rezolve lipsa unei finanțări adecvate a bugetului pentru medicamente compensate.
Pe termen scurt, taxa de clawback ar trebui revizuită pentru a fi mai previzibilă și mai echitabilă, luând în considerare că, în prezent, există multe litigii în instanță generate de lipsa de transparență în privința calculării taxei de clawback. Astfel, ar trebui să excludă marjele aferente farmaciilor și angrosiștilor și ar trebui să se aplice la prețul de producător.
O altă opțiune ar fi eliminarea taxei de clawback pentru medicamentele ieftine esențiale.
Fondurile atrase din contribuția de clawback ar trebui utilizate exclusiv pentru bugetul medicamentelor compensate. De asemenea, pentru creșterea predictibilității ar trebui introdusă bugetarea multianuală.
Bugetul alocat pentru medicamente ar trebui reanalizat pentru a reflecta consumul real de pe piață, în timp ce consumul din spitale ar trebui exclus din calculul acestei taxe.
Pe termen lung, autoritățile române ar trebui să își ia angajamentul că vor retrage complet taxa de clawback, având în vedere creșterea economică solidă a României din ultimii ani și prognozele pentru viitor.
Nu în ultimul rând, pentru a crește transparența autoritățile din sistemul de sănătate ar trebui să permită un audit independent al datelor pe baza cărora se calculează taxa de clawback.
Recunoaștem progresele realizate de autorități în ceea ce privește accesul pacienților din România la tratamente și medicamente inovatoare, dar există încă o diferență considerabilă între România și media europeană.
De exemplu, 24 din 62 de medicamente inovatoare aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) după 2009, care au fost analizate de IQViA, sunt compensate în România. Această cifră este comparabilă cu media Europei Centrale și de Est (ECE), însă cu mult sub standardele vest-europene. În plus, în medie, durează 43 de luni pentru a obține compensarea permanentă în România după aprobarea EMA, cu aproximativ 50% mai mult decât în Bulgaria sau Cehia.
Evaluarea tehnologiei medicale continuă să se afle într-un stadiu incipient de dezvoltare. Guvernul și-a exprimat dorința de a pune în aplicare o metodologie HTA mai sofisticată. În ultimii ani, lista de medicamente compensate a fost actualizată de mai multe ori și, prin urmare, unele medicamente inovatoare au devenit disponibile pentru pacienții din România. În 2018, Guvernul a introdus 33 DCI-uri necondiționate și 8 DCI-uri condiționate.
Cu toate acestea, procesul continuă să fie lent, din mai multe motive: o problemă specifică o reprezintă faptul că, în unele cazuri, după primirea deciziei de compensare a anumitor medicamente, protocoalele de prescriere sunt adesea emise cu foarte mare întârziere (în unele cazuri după mai mult de 4-5 luni de la decizia de includere pe lista medicamentelor compensate).
Au fost puse în aplicare mecanisme noi de acces la medicamente inovatoare, iar bugetul pentru acestea, finanțat prin contracte de cost-volum și cost-volum-rezultat, a fost majorat. Aceste mecanisme îmbunătățesc accesul la terapii noi, acoperind domenii precum hematologia, oncologia, bolile rare și bolile cardiovasculare, în condiții de eficiență, sustenabilitate financiară și predictibilitate a costurilor în sistemul de sănătate.
Cu toate acestea, la nivelul spitalelor există bariere în calea realizării tratamentelor din cauza dificultăților în obținerea unei alocări bugetare adecvate de la autoritățile regionale din domeniul sănătății, precum și înțelegerea procedurilor de achiziții publice aplicabile medicamentelor incluse în contractele cost-volum.
Sursa: Calcule bazate pe IQVIA, Accesul la medicamente inovatoare în România, 2018
Accesul pacienților români la tratamente inovatoare ar trebui să fie o prioritate națională, indiferent de guvernul aflat la putere.
Bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru medicamente ar trebui corelat cu creșterea PIB-ului și actualizat anual.
Noua metodologie HTA ar trebui să reducă diferența dintre opțiunile de tratament disponibile în România în comparație cu alte țări din UE.
Ar trebui puse în aplicare noi acorduri de acces la tehnologii medicale în condiții specifice împreună cu registre electronice.
Autoritățile din domeniul sănătății ar trebui să adopte principii și mecanisme medicale bazate pe performanțe.
Ar trebui să existe o mai bună previzibilitate a fondurilor alocate pentru punerea în aplicare a contractelor cost-volum la nivel regional.
CNAS și Autoritatea Națională pentru Achiziții Publice ar trebui să realizeze ghiduri privind achiziția de medicamente incluse în contracte cost-volume.
Ar trebui promovate politici de prevenție și imunizare.
Ar trebui introduse programe de screening pentru depistarea precoce a bolilor grave precum tuberculoza, cancerul și hepatita, care reprezintă o povară uriașă pentru sistemul de sănătate.
CNAS a elaborat trei proiecte importante legate de e-sănătate. Două dintre acestea au fost finanțate cu fonduri de la Uniunea Europeană: rețeta electronică (implementată în 2012) și dosarul electronic de sănătate (implementat în 2014); unul este auto-finanțat - cardul electronic de sănătate (introdus în mai 2015). În prezent, cardul electronic este singura modalitate de a obține medicamente pe bază de rețetă. În plus, toate medicamentele subvenționate sunt disponibile numai prin intermediul acestui card, care reprezintă cheia de acces la sistemul național de asigurări de sănătate (cu excepția serviciilor medicale de urgență). Toate aceste sisteme sunt integrate în sistemul informatic unic integrat (SIUI) existent, centralizat. Proiectul de raportare și facturare electronică a început în 2013 ca parte a extinderii sistemului SIUI în România. Acesta include o conexiune web a instituțiilor medicale în scopuri de raportare (inclusiv formulare de cheltuieli, facturi). Raportarea activității și facturarea ulterioară se vor face pe baza unor încărcări xml și zip (pe tipul de activitate) realizate de furnizorii de servicii medicale.
În ciuda sistemelor integrate, există multe complicații care generează probleme în verificările încrucișate ale datelor și întârzieri de câteva zile în prelucrarea informațiilor.
1. Rețeta electronică - Sistemul Informatic de Prescripție Electronică (SIPE), proiect început în 2012, a devenit operațional în 2014 în conformitate cu regulamentul CNAS pentru sectorul medical public și privat (în baza unui contract CNAS). Scopul SIPE constă în urmărirea înregistrărilor medicale ale unui pacient și în raportarea plăților și prevenirea fraudelor. În prezent, platforma gestionează rețetele subvenționate. În 2018, sistemul funcționează în continuare în mod defectuos, afectând activitatea specialiștilor în domeniul sănătății și modul în care sunt centralizate datele; există o platformă care înregistrează toate aceste dificultăți (www.siui-monitor.ro).
2. Proiectul privind dosarele electronice de sănătate ale pacienților (DES), lansat în 2014, vizează includerea informațiilor privind tratamentul medical al fiecărui pacient, în conformitate cu datele stocate pe cardul electronic de sănătate. Cea mai importantă funcție a DES ar fi trebuit să fie registrul medical electronic al tuturor pacienților din țară. Chiar dacă a fost emisă o Hotărâre de Guvern ca toți medicii să încarce informațiile despre pacienți, doar medicii care au contract cu CNAS fac acest lucru. Acuratețea datelor din sistem ar trebui îmbunătățită prin extinderea monitorizării asupra întregului proces de prescriere de rețete.
3. Cardurile electronice de sănătate au început să fie distribuite din septembrie 2014. Cu toate acestea, nu există o înregistrare de date medicale pe card. Cardul este folosit pentru accesarea serviciilor medicale și autentificarea pacientului. Chiar dacă utilizarea cardurilor electronice de sănătate este obligatorie în România, există mai multe unități medicale care nu au cititoare de card.
Evoluții viitoare preconizate de Ministerul Sănătății:
a) Posibilitatea ca rețetele electronice eliberate în România să fie utilizate oriunde în UE pentru a cumpăra medicamente prescrise;
b) Lansarea unei platforme unice (finanțată din fonduri UE) cu scopul de a avea acces atât la dosarele de sănătate electronice ale pacienților, cât și la lista furnizorilor de servicii medicale disponibili pentru investigațiile medicale solicitate de pacienți conform dosarelor electronice. O listă cu peste 100 de dosare electronice va fi elaborată și încărcată pe această platformă la timp pentru introducerea sa.
FIC recomandă ca autoritățile din domeniul sănătății să adopte o strategie digitală în domeniul sănătății, după modelele dezvoltate în alte țări europene.
Ar trebui create și introduse, cât mai curând posibil, registre electronice pentru creșterea eficienței utilizării resurselor financiare în sistemul de sănătate, creșterea transparenței și colectarea de date pentru îmbunătățirea deciziilor privind politicile în domeniul sănătății.
Cerința de raportare ar trebui introdusă cât mai curând posibil, indiferent dacă medicul are sau nu contract cu CNAS. Este important ca toate fișele medicale de la toți furnizorii de servicii medicale să fie disponibile în baza de date.
De asemenea, un serviciu de întreținere profesional 24/7 reprezintă o cerință esențială pentru a asigura un sistem funcțional care ar ușura povara operațională asupra medicilor.
Interoperabilitatea și schimbul de date cu plătitorii de servicii de sănătate private cu privire la înregistrările medicale (drepturile și cheltuielile de sănătate) ar trebui permise și extinse pentru a facilita plata serviciilor medicale și a medicamentelor suplimentare față de pachetul de bază. Adoptarea registrelor pacienților ar trebui inclusă în strategia guvernului privind sistemul de sănătate, fiind integrate cu alte instrumente de e-sănătate care au fost deja implementate.
România se confruntă cu o criză majoră cauzată de lipsa de cadre medicale: în 2014 exista o medie de 2,6 cadre medicale la 1.000 de locuitori, în comparație cu media UE de 3,4. În plus, ne confruntăm cu un dezechilibru major în distribuirea personalului medical între regiunile României și în cadrul aceleași regiuni, între județe (de exemplu, într-un număr semnificativ de județe există mai puțin de 2,6 medici la 1.000 de locuitori, iar în altele există mai puțin de 1 medic la 1.000 de locuitori). Rata de migrație este de 9% față de media UE de 2,5%. În 2015, erau mai mulți medici care părăseau țara decât absolvenți noi.
Nivelul scăzut al accesului la personalul medical ca urmare a emigrației are un efect direct pe termen lung asupra sănătății cetățenilor români. În plus, lipsa specialiștilor în sănătate publică limitează sever posibilitățile de reformă a sistemului de sănătate. Prin urmare, FIC consideră că este esențial ca autoritățile să ia măsuri pentru a rezolva această problemă, având în vedere faptul că un mediu de afaceri sănătos depinde de o comunitate sănătoasă.
În sistemul medical ar trebui introdusă plata în funcție de performanță. Numărul de locuri disponibile în școlile medicale ar trebui să fie în concorndanță cu cererea de personal din sistemul de sănătate.
Ar trebui îmbunătățit accesul cadrelor medicale la dezvoltarea profesională continuă. Ar trebui recunoscută importanța socială a personalului medical și ar trebui consolidat rolul asociațiilor profesionale în reformarea sistemului de sănătate. Acesta poate fi reformat doar cu ajutorul specialiștilor din domeniu.
Formarea profesională continuă, utilizarea indicatorilor de performanță și a proceselor de evaluare standardizate vor conduce la creșterea performanței cadrelor medicale, ceea ce le va oferi o imagine mai bună, respect și recunoaștere publică.
De asemenea, descentralizarea sistemului de sănătate publică este necesară deoarece aceasta ar conduce la o gestionare antreprenorială a fiecărei unități medicale și la rate mai mari de păstrare a resurselor umane. Totodată, ar trebui înființate comitete naționale de evaluare academică pentru a elabora criterii profesionale obligatorii și programe pe specialități și pentru a constitui baza unui proces constant de evaluare profesională .
În domeniul resurselor umane din sistemul de sănătate este nevoie de o cooperare națională, regională și internațională pentru elaborarea și punerea în aplicare a celor mai bune politici, care constau în strategii bazate pe dovezi științifice. Ministerul Sănătății ar trebui să fie mai deschis la expertiza dezvoltată în sectorul ONG-urilor. Această abordare ar putea permite ca un procent din programele dezvoltate de acestea (în special cele de prevenire, educație pentru sănătate, formare și sprijin pentru pacienți) să fie elaborate și implementate în parteneriat cu societatea civilă, conform strategiilor și planurilor naționale din domeniul sănătății și luând în considerare nevoile comunităților locale.
Strategia Națională de Sănătate include foarte multe măsuri care să reducă impactul migrației medicilor și în cele din urmă, să inverseze această tendință. Aceste măsuri sunt prezentate în anexele strategiei și ar trebui implementate cât de curând posibil.
Fluxul de informații privind angajații din domeniul sănătății trebuie îmbunătățit prin ajustarea mecanismului de colectare, prelucrare, analiză și distribuire a datelor privind resursele umane din domeniul sănătății, astfel încât planificarea și distribuirea forței de muncă să se realizeze în mod corect. În plus, trebuie să sprijinim activitățile de analiză și cercetare privind resursele umane pentru a identifica opțiuni de politici bazate pe dovezi.
Sistemul public de sănătate din România ar putea beneficia în mod semnificativ de o schimbare îndreptată către prevenție și promovarea sănătății. În prezent, majoritatea resurselor sunt alocate serviciilor medicale din spitale, însă un sistem de sănătate publică proactiv și robust, pregătit să răspundă nevoilor actuale și viitoare de sănătate ar trebui să mențină un echilibru adecvat între serviciile medicale de recuperare (cu internare sau în ambulatoriu) și prevenție.
În Raportul European Health Consumer Index, ediția din 2017, România se clasează pe ultimul loc și în privința prevenției. Aceasta s-a clasat pe unul dintre ultimele locuri din Europa atât pentru indicatorii de prevenție legați de bolile transmisibile (rata de acoperire pentru vaccinarea sugarilor este sub 90%), cât și pentru bolile netransmisibile (de exemplu, numărul orelor de educație fizică obligatorie în școli este mai mic de 450 ore/10 ani).
Deși România a pus în aplicare Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, care vizează îmbunătățirea educației și a promovării sănătății, accesul la acestea continuă să fie inegal, în special în cadrul grupurilor vulnerabile.
În luna februarie 2016, Ministerul Sănătății, împreună cu Administrația Prezidențială, au lansat în consultare publică Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătății și Educației pentru Sănătate (PMIPSES). Planul a fost redactat pornind de la Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, care a stabilit reducerea incidenței bolilor netransmisibile prin programe de prevenție naționale, regionale și locale ca fiind unul dintre principalele obiective. Ministerul Sănătății a înființat un grup de lucru pentru promovarea sănătății din care fac parte, pe lângă experții ministerului, reprezentanți din cadrul Ministerului Educației, Institutului Național de Sănătate Publică, OMS, UNICEF și FIC. Grupul de lucru a finalizat versiunea detaliată a Planului, precum și un proiect de Hotărâre a Guvernului de aprobare a acestuia și de înființare a unui Mecanism Național de Coordonare pentru Promovarea Sănătății.
Planul urmărește să dezvolte pentru prima dată în România un concept unitar, multisectorial și integrat de promovare a sănătății la nivel național, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și cu principiile cheie ale OMS. Planul asigură un cadru strategic pentru:
Dezvoltarea capacităților (concentrându-se pe cooperare multisectorială și responsabilizarea comunităților) pentru promovarea sănătății în toate politicile publice și pentru menținerea sănătății ca prioritate principală a agendei publice.
Creșterea nivelului de conștientizare a populație și factoriilor de decizie asupra importanței adoptării unui stil de viață sănătos și a faptului că sănătatea reprezintă o resursă esențială.
Stabilirea priorităților privind prevenția bolilor cu cea mai mare incidență și adaptarea acțiunilor de combatere a acestora la dinamica prevalenței în rândul populației (de exemplu, boli cardiovasculare, cancer, tulburări de sănătate mintală etc.).
Optimizarea resurselor existente și asigurarea mecanismelor pentru finanțarea durabilă a activităților de promovare a sănătății.
Mecanismul Național de Coordonare pentru Promovarea Sănătății ar trebui supervizat de un comitet ministerial comun care să asigure o abordare multisectorială a sănătății în toate politicile.
Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătății și cadrul legal aferent ar trebui lansate cât mai curând, în vederea unei runde finale de dezbari, care ar trebui să reunească principalele părți interesate din sectorul guvernamental și non-guvernamental.
Dezvoltarea acestui plan ar trebui să înceapă prin consolidarea capacităților în rândul rețelei de sănătate publică, a celei de educație și a comunităților.
În plus, ar trebui crescut nivelul de conștientizare a importanței sănătății ca resursă și a metodelor de prevenire a bolilor în rândul unor grupuri specifice de populație, precum și în rândul factorilor de decizie.
Este important să fie alocate mai multe resurse în vederea creșterii nivelului de educație pentru sănătate a populației României – în special în zonele rurale. O soluție eficientă ar putea consta într-un parteneriat al Ministerului Sănătății cu Ministerul Educației prin introducerea unor programe școlare dedicate, urmând modele din diferite țări ale UE.
Activitățile de promovare a sănătății și a prevenției ar trebui să fie ajustate în funcție de dinamica incidenței bolilor care pot fi prevenite. În afara bolilor cardiovasculare, a cancerului și a bolilor musculo-scheletice, depresia a devenit unul dintre motivele principale de dizabilitate în țările UE. România nu face excepție și ar trebui să își intensifice eforturile în vederea modernizării sistemului de sănătate mintală. În plus, România ar trebui să se concentreze pe reducerea poverii îngrijirii tuberculozei.
Elaborarea unor documente strategice, precum Planul Multianual pentru Promovarea Sănătății, ar trebuie să stea la baza finanțării ulterioare a programelor de prevenire și promovare a sănătății. Finanțarea nu ar trebui să se limiteze la bugetul Ministerului Sănătății, ci ar trebui să includă și fonduri UE, bugetele autorităților locale și contribuții ale altor autorități guvernamentale sau organizații private.
Proiectele mari de educație, finanțate de UE, ar putea constitui o măsură importantă pentru prevenirea bolilor cronice. Subiecte specifice:
Ar trebui abordat stilul de viață sănătos, cu componentele sale (nutriție, activitate fizică, reducerea consumului de alcool, scăderea stresului și reducerea fumatului).
Parteneriatul cu societățile științifice ar putea reprezenta un avantaj.
Educația despre un stil de viață sănătos ar putea fi prima măsură pentru prevenirea bolilor cronice.